Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Eminescianismul: spirit tradiţional şi modern în poezia română contemporană


Autor: Rotari Dorina
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.01.01 - Literatura română
Anul:2017
Conducător ştiinţific: Elena Ţau
doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Instituţia: Universitatea de Stat din Moldova

Statut

Teza a fost susţinută pe 20 septembrie 2017 în CSS şi se află în examinare la CNAA

Autoreferat

Adobe PDF document0.78 Mb / în română

Teza

CZU 821.135.1.09-1(043.2)

Adobe PDF document 1.94 Mb / în română
159 pagini


Cuvinte Cheie

eminescianism, canon, „relaţii intra-poetice”, model poetic, modalităţi revizioniste, precursor, rescriere, dialog poetic etc

Adnotare

Structura tezei: introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie din 170 de titluri, 146 de pagini text de bază. Rezultatele obţinute sunt reflectate în 15 lucrări ştiinţifice.

Domeniul de studiu: Literatura română

Scopul lucrării este investigarea manifestărilor eminescianismului în poezia română contemporană, demonstrând viabilitatea modelului poetic eminescian, relansat într-un nou circuit de semnificaţii pe coordonate tradiţionale, moderne, postmoderne.

Obiectivele de cercetare: elucidarea evoluţiei canonice în literatura română sub impact eminescian; analiza „relaţiilor intra-poetice” stabilite de creatorii români cu Eminescu; interpretarea „modalităţilor revizioniste” şi a tipurilor de rescriere operate de scriitorii contemporani în raport cu modelul precursorului; (re)definirea conceptului de eminescianism, având în vedere dimensiunea literară şi extraliterară.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în aplicarea teoriei canonice/revizioniste a lui Harold Bloom la cercetarea eminescianismului în literatura română, pentru a releva impactul eminescian în canonul estetic naţional şi a urmări evoluţia canonică pe linia precursorului. Corelând teoria revizionistă bloomiană („anxietatea influenţei”) cu cea a rescrierii, au fost disociate şi interpretate diverse tipuri de revizionism creator în raport cu modelul poetic al lui Mihai Eminescu, operate de creatorii interbelici (George Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu) şi de scriitorii contemporani (de orientare tradiţională, modernă, postmodernă – Grigore Vieru, Leonida Lari, Nichita Stănescu, Victor Teleucă, Mircea Cărtărescu), care reflectă atât continuitatea poetică, cât şi tendinţele de discontinuitate ale autorilor posteminescieni.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată în teză constă în elucidarea inter-relaţiilor poetice dintre creatorii români şi Eminescu, prin implementarea unui cadru conceptual şi metodologic inspirat de teoria canonică/revizionistă a lui Harold Bloom, fapt ce a permis argumentarea continuităţii canonice sub impact eminescian şi a „abaterilor revizioniste” realizate de poeţii români în raport cu modelul precursor.

Semnificaţia teoretică şi aplicativă a lucrării rezidă în valorificarea teoriei canonice/revizioniste bloomiene şi a conceptului de rescriere pentru a elucida viabilitatea modelului eminescian în literatura română şi „relaţiile intra-poetice” instituite de scriitorii români cu Eminescu. Modelul investigaţional propus deschide noi perspectivele de cercetare a unor fenomene similare (bacovianismul, blagianismul, stănescianismul etc.), implicit a relaţiilor poetice complexe dintre marii creatori în cadrul canonului naţional.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele tezei au fost implementate în cadrul proiectului Literatura română contemporană: continuitate, mutaţii paradigmatice, experiment şi inovaţii (Facultatea Litere, USM), la redactarea comunicărilor ştiinţifice prezentate în cadrul unor conferinţe naţionale şi internaţionale, la predarea unor cursuri universitare de istorie a literaturii române şi literatură contemporană, la elaborarea tezelor de licenţă şi de master.

Cuprins


1. EMINESCIANISMUL: INTERPRETĂRI CRITICE
  • 1.1. Perspective exegetice asupra conceptului de eminescianism
  • 1.2. Eminescianismul – dimensiunea identificatoare
  • 1.2.1. Mărci ale eminescianismului
  • 1.2.2. Nucleul ontologic al eminescianismului
  • 1.3. Eminescianismul – dimensiunea valorizatoare
  • 1.4. Mitul Eminescu – construct cultural-identitar
  • 1.4.1. Geneza Mitului Eminescu
  • 1.4.2. Mitul Eminescu între mitizare şi demitizare
  • 1.5. Concluzii la capitolul 1

2. EMINESCU ŞI CANONUL LITERAR ROMÂNESC
  • 2.1. Evoluţie canonică în literatura română. Momentul Eminescu
  • 2.2. Consacrarea canonică eminesciană.
  • 2.2.1. Criterii de canonizare
  • 2.2.2. Resorturi canonice ale poeticităţii eminesciene
  • 2.3. Centralitatea canonică eminesciană în secolul al XX-lea
  • 2.3.1. Relansarea operelor canonice prin rescriere
  • 2.3.2. Modelul eminescian promovat de Curentul Eminescu
  • 2.3.3. „Despărţiri” creatoare de precursor în perioada interbelică
  • 2.3.4. Eminescu şi regăsirea de sine a poeziei române din a doua jumătate a secolului al XX-lea
  • 2.4. Concluzii la capitolul 2

3. EMINESCIANISMUL POEZIEI CONTEMPORANE: VALENŢE ALE RESCRIERII
  • 3.1. Redimensionări poetice ale eminescianismului de formulă omagială
  • 3.2. Eminescianism de esenţă arhetipală în creaţia lui Grigore Vieru
  • 3.3. Rescrierea Odei (în metru antic) sau dialogul ontopoetic Stănescu – Eminescu
  • 3.4. Eminescianism ontologizat în creaţia „Ultimului Teleucă”
  • 3.5. Romanticitate eminesciană în poezia Leonidei Lari
  • 3.6. Rescrierea postmodernă a modelului eminescian: Mircea Cărtărescu
  • 3.7. Concluzii la capitolul 3

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI